 |
| plimbare prin Sf Gheorghe în Cuib de îngeri |
 |
| Cuib din eșarfă în Prăpăstiile Zărneștilor |
Suntem ființe ce ne naștem pruncii dar nu îi putem abandona, în primul rînd pentru că nu se pot descurca singuri. Da, în comparație cu alte specii, pruncii noștri nu sunt independenți. Și deși se vorbește mult despre instincte și de alte porniri interioare, dragostea ce o manifestăm față de ei crește și ia naștere odată cu ei. Nu e pusă acolo în noi și ne putem servi de ea la nevoie! Noi trebuie să dăm naștere iubirii ce o purtăm pentru copiii noștri!
Iubirea crește în Cuib-ul ce îl construim odată cu venirea lor. Acolo se poate vorbi de sentimente ce iau naștere zi după zi, sentimente care satură chiar dacă sunt puține, la început. Cresc ușor împreună cu pruncul, dacă se dorește asta. Vorbesc de mîngîieri, atingeri, gesturi de tandrețe, de alinări și alintări, de îmbrățișări și desigur sărutări părintești, de multă răbdare și toleranță!
Despre iubire e greu să vorbești. Cred că mereu a fost așa de cînd e omenirea asta. Iubirea e văzută mai degrabă eros sau e tradusă în cuvinte poetice sau filozofice. Iubirea e ceea ce inima noastră naște cu drag față de cei de lîngă noi, în cazul nostru față de cei pe care îi ținem în brațe, sau ar trebui să îi ținem!
 |
| în Postăvaru cu fundal masivul Bucegi |
