”Eu primul copil l-am purtat, putin, in sisteme neergonomice. nu
statea bine, evident, si nu i-a placut nici ei, si nici mie pentru ca ma
durea spatele, asa ca am renuntat, pentru ca n-am stiut sa caut sisteme
mai bune de purtat. Asta a fost acum 4 ani.
Atunci, daca cineva mi-ar fi aratat un wrap, un sling, un mei tai, un orice (sunt adepta a carpelor) as fi fost fericita. Dar cred ca n-a fost momentul meu.
Acum, imi port al doilea copil de cind avea 2 saptamini. Intai ne-am plimbat in wrap elastic, de curind in sling si wrap tai.
Atunci, daca cineva mi-ar fi aratat un wrap, un sling, un mei tai, un orice (sunt adepta a carpelor) as fi fost fericita. Dar cred ca n-a fost momentul meu.
Acum, imi port al doilea copil de cind avea 2 saptamini. Intai ne-am plimbat in wrap elastic, de curind in sling si wrap tai.
Revenind la intrebarea tema: cel mai evident motiv pentru care nu
cred ca sunt purtati copii, in sisteme ergonomice, sanatoase, este ca
acestea nu se gasesc in magazinele mari, in magazine celebre, la marci
celebre si consacrate de produse de puericultura. De ce nu se gasesc? E o
problema care ma depaseste. De ce un mare producator de produse de
puericultura prefera sa faca sisteme nesanatoase de purtat, care sa fie
incomode si pentru copil si pentru parinte, nu stiu. Or fi ceva motive
de marketing, daca exista motive citusi de putin.
Cred sincer, ca daca o marca de renume, de produse pentru bebelusi ar incepe sa vinda sisteme de purtat sanatoase, numarul parintilor care isi poarta copii ar creste considerabil.
Ar mai fi, ca motiv al nepopularitatii sistemelor sanatoase de purtat, mentalitatea societatii. Cred insa ca asta nu e un motiv atit de puternic. Eu de cind imi port copilul, am intilnit in general reactii apreciative, de bunavointa, de la oameni de toate virstele. Am aflat chiar si de sisteme traditionale de purtat, facute din naframe, si deseori, oameni in varsta imi spuneau “unde sa ii fie mai bine decit la mami in brate”. Poate sunt eu norocoasa, dar, inafara de citeva remarci de genul “vai, nu crezi ca se sufoca,… se incinge, … nu sta bine”, alte reactii negative n-am intilnit.
Cred ca a nu iti purta copilul pe motiv de “ce zice lumea” nu e ceva asa de des intilnit.
Mai degraba, in spatele scuzei asteia, se ascunde dorinta parintelui de a avea libertate. De a nu fii “sufocat” de prezenta continua si constanta a celui mic. Sau poate teama, ca apropierea asta, prea indelungata si prea intima, ii va stirbi capacitatea de independenta a celui mic.
Stiu, e exact pe dos, dar… e de inteles de ce la prima vedere, ai crede ca un copil tinut mereu aproape de cind e mic, ar putea sa nu vrea sa se desprinda de parinte cind e momentul sa o faca.
Deci consider ca principalul motiv pentru care sunt atit de putini copii purtati sanatos este ca suntem comozi. Prea comozi sa ne informam cum ne putem purta copii corect (cazul meu cind primul copil era bebe), prea comozi sa ne informam asupra beneficiilor purtatului, prea comozi sa ne lasam acaparati de puii astia pe care ii iubim ca pe ochii din cap, dar care odata purtati, nu prea ne mai lasa sa vorbim la telefon ca disperatii, sa fumam, sa discutam cu mamicile in parc, sau mai stiu eu ce alte activitati am vrea sa mai facem. Odata ce puiul tau e asa de aproape, multe lucruri, pe care altfel le-ai face automat, devin inacceptabile, incepi sa te gindesti la nocivitatea apropierii radiatiilor de la telefon de capul celui mic, la nocivitatea fumului de tigara, la tonalitatea si volumul vocii tale in conversatiile pe care le ai. Pentru ca, eu cel putin, plec de la premisa, ca orice parinte ii vrea binele copilului sau, doar ca uneori, obiceiurile vechi nu se lasa schimbate usor, si comoditatea e un pacat al vietii moderne de care ne facem cu totii vinovati mai mult sau mai putin.
Solutie general valabila nu am.
Daca sunt intrebata ce e carpa in care imi plimb copilul, si de ce o plimb asa, raspund de fiecare data incercind sa ofer cit mai multa din informatia pe care eu am primit-o, si sa ii conving pe cei cu care stau de vorba, ca e placut, si comod, si frumos sa iti porti copilul. Fac, zic eu, cel mai simplu si eficient lucru pe care il pot face, transmit mai departe informatia. Nu pot convinge cu forta pe nimeni, si nu cred in puterea extremismului. Cred insa in puterea exemplului. Asa ca, eu acum imi port copilul, oriunde, si oricind, si cu zimbetul pe buze.
Si daca asta va convinge vreodata pe cineva sa isi poarte copilul, atunci asta sa fie mica mea contributie.
Cred sincer, ca daca o marca de renume, de produse pentru bebelusi ar incepe sa vinda sisteme de purtat sanatoase, numarul parintilor care isi poarta copii ar creste considerabil.
Ar mai fi, ca motiv al nepopularitatii sistemelor sanatoase de purtat, mentalitatea societatii. Cred insa ca asta nu e un motiv atit de puternic. Eu de cind imi port copilul, am intilnit in general reactii apreciative, de bunavointa, de la oameni de toate virstele. Am aflat chiar si de sisteme traditionale de purtat, facute din naframe, si deseori, oameni in varsta imi spuneau “unde sa ii fie mai bine decit la mami in brate”. Poate sunt eu norocoasa, dar, inafara de citeva remarci de genul “vai, nu crezi ca se sufoca,… se incinge, … nu sta bine”, alte reactii negative n-am intilnit.
Cred ca a nu iti purta copilul pe motiv de “ce zice lumea” nu e ceva asa de des intilnit.
Mai degraba, in spatele scuzei asteia, se ascunde dorinta parintelui de a avea libertate. De a nu fii “sufocat” de prezenta continua si constanta a celui mic. Sau poate teama, ca apropierea asta, prea indelungata si prea intima, ii va stirbi capacitatea de independenta a celui mic.
Stiu, e exact pe dos, dar… e de inteles de ce la prima vedere, ai crede ca un copil tinut mereu aproape de cind e mic, ar putea sa nu vrea sa se desprinda de parinte cind e momentul sa o faca.
Deci consider ca principalul motiv pentru care sunt atit de putini copii purtati sanatos este ca suntem comozi. Prea comozi sa ne informam cum ne putem purta copii corect (cazul meu cind primul copil era bebe), prea comozi sa ne informam asupra beneficiilor purtatului, prea comozi sa ne lasam acaparati de puii astia pe care ii iubim ca pe ochii din cap, dar care odata purtati, nu prea ne mai lasa sa vorbim la telefon ca disperatii, sa fumam, sa discutam cu mamicile in parc, sau mai stiu eu ce alte activitati am vrea sa mai facem. Odata ce puiul tau e asa de aproape, multe lucruri, pe care altfel le-ai face automat, devin inacceptabile, incepi sa te gindesti la nocivitatea apropierii radiatiilor de la telefon de capul celui mic, la nocivitatea fumului de tigara, la tonalitatea si volumul vocii tale in conversatiile pe care le ai. Pentru ca, eu cel putin, plec de la premisa, ca orice parinte ii vrea binele copilului sau, doar ca uneori, obiceiurile vechi nu se lasa schimbate usor, si comoditatea e un pacat al vietii moderne de care ne facem cu totii vinovati mai mult sau mai putin.
Solutie general valabila nu am.
Daca sunt intrebata ce e carpa in care imi plimb copilul, si de ce o plimb asa, raspund de fiecare data incercind sa ofer cit mai multa din informatia pe care eu am primit-o, si sa ii conving pe cei cu care stau de vorba, ca e placut, si comod, si frumos sa iti porti copilul. Fac, zic eu, cel mai simplu si eficient lucru pe care il pot face, transmit mai departe informatia. Nu pot convinge cu forta pe nimeni, si nu cred in puterea extremismului. Cred insa in puterea exemplului. Asa ca, eu acum imi port copilul, oriunde, si oricind, si cu zimbetul pe buze.
Si daca asta va convinge vreodata pe cineva sa isi poarte copilul, atunci asta sa fie mica mea contributie.
Iar celor care imi spun ca se va invata in brate, le zic ca o tin
acum in brate,caci, cind va fi mare, poate n-o sa mai vrea nici ea, si
nici eu n-am sa mai pot sa o cuprind asa de complet ca acum.” Gabriela Centiu
